Viata prin Iordania

Salut! 

     In posturile trecute mi-am exprimat intentia de a studia in strainatate. Eh...uite cum trece timpul si asa se face ca in prezent studiez de un an si jumatate. Am venit aici pentru a studia limba araba cu posibilitate de inscriere la o facultate cu profil teologic islamic. (Da, sunt musulman). 

     Inainte sa pornesc de acasa mi-am facut tot felul de scenarii despre locul in care voi ajunge, ca doar asa e romanul, ganditor si mare filozof din fire. Oricum nu era prima data cand plecam intr-o tara araba. Fusesem la pelerinajul de la Mekkah din Arabia Saudita, pentru o perioada de aproape 3 saptamani, daca nu ma insel. Acolo am facut cunostinta pentru prima data cu lumea si cultura araba. 

Prima impresie? Una foarte, dar foarte proasta. 

     Acum sa explic cu sta treaba cu aceasta prima impresie. Traind in Europa, am experimentat un stil de viata si o cultura extrem de emancipata, cu bun simt si politicoasa. Insa situatia nu sta la fel in tarile arabe, oricat ar fi ele de bogate economic. Lumea araba, precum am vazut.... acum incepe incet, incet sa evolueze si sa se emancipeze. Intr-o tara araba - sau cel putin in Iordania sau Arabia Saudita - nu vezi probleme pentru poluare, nu intampini probleme nici daca arunci gunoiul la intamplare, ba chiar ar fi indicat sa o faci, asta daca nu vrei sa atragi privirile tuturor si sa iesi astfel in evindenta ca mai mult ca sigur nu apartii comunitatii, si esti un strain. Poluarea este ceva la ordinul zilei, in zilele cu aglomeratii, si motoare turate la maxim ti se infunda nasul, si simti nevoie de aer. Dar sa ne oprim aici cu critica, pentru ca nu acesta este scopul, ci acela de a arata experientele mele. Eu, unul, ii inteleg si nu am nici o problema cu lucrul acesta deoarece am observat ca in ultimul timp incep incet sa se ridice la un standard mai ridicat, in sensul ca au aparut containere de gunoi si cosuri de gunoi aproape prin toate locurile. Au aparut mesaje de incurajare pentru a arunca gunoiul in locul special amenajat, sunt initiative care sa stopeze usor, cu timpul, poluarea. Insa toate acestea se intampla un pic mai greu deoarece nu poti sa schimb o mentalitate si o cultura peste noapte. In fond si pana la urma, arabii nu au fost oraseni. Arabii traiau, si inca mai sunt care mai traiesc, in triburi, in desert, cu reguli proprii si stil de viata si cultura proprie. Cand cineva te ia din ambientul tau si incearca sa te faca sa imbraci un anumit stil de viata, incerci dar este imposibil peste noapte, asa ca incerci cu timpul putin cate putin :D

     Prima data cand am vazut desertul am ramas un pic dezamagit. Ajungand in Arabia Saudita, primul gand mi-a stat la desert. Vroiam sa il vad cu ochii mei asa cum arata in filme cu dune de nisip galben auriu. Insa zona in care am fost este una montana, Mekkah fiind un oras construit pe munti.... asa ca in loc de desert galben auriu, am vazut un pustiu gri, si plin de mizerii precum tone de pungi duse de vant, si foarte multe cauciucuri. Asa ca am inghitit in sec, si m-am multumit cu imaginea pe care natura mi-o arata.

     Vanzand Arabia Saudita, nu mi-a fost deloc greu sa imi imaginez Iordania. Iar cum imi place mie sa pun prima data ce e mai rau inainte, am zis ca nu are cum sa arate mai rau.

     Aici, odata ajuns, am cam dat de aceeasi cultura. Cum putea sa se schimbe total cultura, de la o tara la alta, mai ales ca sunt tari vecine?! Asa ca, socul a fost doar pe perioada drumului de la aeroport pana in oras.

     Singurul lucru la care ii simt lipsa si ii duc dorul este iarba, vegetatia. Pot spune impacat ca pentru o tara din desert, aceasta nu duce lipsa de copaci, ceea ce mi-a placut extrem de mult. Sunt foarte multi brazi, maslini, si palmieri (curmalii sunt cei mai la moda). Chiar daca in privinta pomilor, totul sta perfect, pe jos este parlit... pamant, nisip... si eventual frunzele uscate ale copacilor. Atat. 

     Ajunsesem aici, in octombrie, cand in Romania incepuse sa se strice vremea urat de tot, se anunta anotimpul ploios, iar temperaturile erau in scadere. Iar pana am iesit din aeroport nu am simtit nici un pic clima Iordaniei, deoarece atat in avion cat si in aeroport aerul conditionat isi facea treaba cu succes. in momentul cand am iesit afara din aeroport, era undeva in jur de ora trei jumatate spre patru dimineata, m-a lovit un val puternic de caldura, facandu-mi ochii sa lacrimeze. In momentul acela mi-am zis ca daca in halul acesta este la ora patru dimineata, sincer nu prea imi doresc sa aflu cum e in trei-patru dupa-amiaza. 

     In primele saptamani, mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu clima, calda si uscata. In primele nopti nu am putut sa dorm nici cum din cauza caldurii. Stateai in pat si curgea apa pe tine, patul ardea, iar oricum te intorceai, locul parca era cu incalzire automata. Geamul era deschis larg, insa avea plasa de tantari. In prima incercare de a trage si plasa de tantari, pentru a intra mai mult aer, am invitat in camera roiul de tantari, pe care, pana i-am scos inapoi afara, s-au ospatat destul de copios. Asa ca mi-a fost invatatura de minte. Insa era ciudat, deoarece clima este calda, apa nici poveste, atunci de unde tantari? Normal din cate stiu eu, comunitatile de tantari traiesc pe langa ape. Sau poate acestia erau tantari arabi, un soi care s-a obisnuit cu desertul....

     Deocamdata ne oprim aici insa spun ca in urmatorul post voi relata prima experienta cu oamenii si cu limba araba. 

Va urma... (nu stiu cand)