Experiente de prin piata araba...

Si bine v-am regasit...

     Ramasesem in partea unde urmeaza sa povestesc interactiunea cu lumea. Va dati seama ca atunci cand am venit aici nu stiam limba araba, acesta fiind motivul primar al venirii mele. Insa nu eram chiar pierdut, in sensul ca am avut cateva incercari in tara de invatare a limbii, dar nu s-a ajuns mai departe de alfabet si cateva cuvinte importante. E foarte important sa spun ca in Romania am inceput sa o invat pe cont propriu, cu lectii de pe internet, si cu carti de limba araba pentru incepatori descarcate de pe internet. Dar fara un indrumator care sa stie limba, si care sa iti explice cum stau treburile, nu prea ai cum sa ajungi departe, iar la un moment dat se cam infunda tunelul invataturii. Pur si simplu nu mai ai cum inainta in cunoasterea limbii.

     Asa ca ajuns aici, in Iordania, am dat peste o alta problema. De ceea vreau sa explic un pic cum sta faza cu limba araba. 

     Exista limba araba standard, care este vorbita la canalele de stiri, si cu ajutorul careia se scriu cartile si ziarele, si exista limba araba de strada, specifica fiecarei tari in parte. Asa se face ca in Iordania pe strada se vorbeste un "dialect" sa spunem al limbii arabe, care nu are foarte multe cuvinte din limba standard. Fiecare tara, are "dialectul" ei specific, cu cuvinte specifice, care nu e neaparat sa faca parte din limba standard. Ce e mai nasol la partea cu limba de strada, este ca o poti invata doar de pe strada, si nu tine cont de gramatica sau de reguli. O prinzi din mers. Insa acest dialect este foarte important, deoarece te ajuta sa relationezi cu oamenii. Bineinteles ca poti oricand sa folosesti limba standard, si esti inteles, insa nu intotdeauna, toata lumea intelege limba standard, asa cum nici in Romania, o anumita persoana, care asculta, o alta persoana, cu un vocabular elevat, e foarte posibil sa aibe nevoie de dictionar pentru a intelege sensul cuvintelor.

     La centrul de limba, invatatand limba standard, primul impuls a fost sa vorbesc pe strada limba standard. Asa ca am plecat la piata, intr-o zi, si rusinos din fire cum sunt, nu prea mi-a dat mana sa intreb preturile. Asta sunt eu... nu imi place sa intreb vanzatorul despre pretul produsului, pentru ca in majoritatea cazurilor, te vede interesat de produs, si incepe sa faca conversatie comerciala cu tine. Partea proasta pentru mine, a fost ca aici nu exista etichete cu pretul produselor, sau chiar daca exista, sunt foarte putine cazurile, iar de obicei ceea ce te intereseaza nu are eticheta. 

     Motivul lipsei etichetei este simplu: pretul trebuie negociat. Se intreaba cat este produsul, vanzatorul se uita la tine, te scaneaza din cap pana in picioare, iar daca observa ca esti strain, te intreaba date precum numele tarii, ce faci in tara la ei, daca a auzit de tara respectiva, aminteste numele capitalei, se asteapta un schimb de zambete fortate, dupa care iti spune un pret. In momentul acela, ca persoana straina, tinzi sa accepti pretul din obisnuinta. Insa, din experienta mea, spun ca daca strambi din nas urat de tot, si te faci ca pretul este unul extrem de ridicat. Mai arunci inspre el si o fata dezamagita de tot, si te intorci spre iesire, ai sanse extrem de bune, ca sa auzi un nou pret, mai scazut decat cel initial. In momentul acela... ar fi bine sa repeti experienta, dar nu atat de puternic sentimental, astfel incat sa vada, ca a reusit sa iti trezesca interesul. La momentul acesta e bine, daca vii si tu cu o oferta de pret dorit, mai scazuta decat a lui, dar nu foarte. In momentul cand ai obtinut scaderea de pret care iti convine, si prin convine, ma refer la una moderata si nu ceva de ordinul 20%, ii zambesti, ii multumesti frumos si ii spui ca produsul ramane. Pana in momentul cand iesi din magazin, vanzatorul va mai incerca sa iti vanda si alte produse, accesorii la produsul tocmai achizitionat. 

     Inca un punct foarte important este acela ca, vanzatorii intotdeauna, dar intotdeauna, isi dau seama daca esti strain. Si spun asta din experienta. Mi s-a parut normal ca in primele mele saptamani, sau chiar primul an, in momentul cand intrebi pretului unui produs sa te tradeze accentul sau felul de a intreba. Insa dupa ce am invatat sa folosesc limba de strada, si am inceput sa intreb in limba de strada pretul produselor, ba chiar am exersat foarte bine accentul, in momentul cand intrebi pretul, prima intrebare este "Din ce tara esti?". Chestia asta m-a uimit. Insa daca continui sa folosesti limba de strada in continuare, isi va da seama la un moment dat ca ai o anumita vechime in tara respectiva, si nu te va mai considera strainul de pe lume.

     O alta experienta amuzanta, si nu prea, a fost atunci cand am iesit cu cativa prieteni cu masina, in afara orasului, iar in Iordania, standurile cu cafea si ceai le intalnesti peste tot... sunt ca si pomii. Asa ca am coborat cu masina, si am pornit spre stand sa cumpar un pahar de ceai. Am salutat politicos, si am intrebat pretul paharului cu ceai. Nu era unu mare, ba chiar e o nimica toata, insa trebuia sa stiu cat sa ii dau sa nu il mai incurc cu rest, sau bani mari. Am primit raspunsul "Khaliy 3aleiy" ceea ce eu am inteles din start, ca mi se spune sa las pe el, adica sa nu imi fac griji de pret, ca ramane pe el. Am zambit, am multumit, si l-am intrebat a doua oara mai serios, cat face ceaiul. La fel de serios, baiatul mia dat acelasi raspuns, facandu-mi semn cu mana sa nu imi fac griji de asta. Asa ca roman fiind, cine mai insista cand omul se ofera sa plateasca el pentru tine? Am luat ceaiul, am zambit, multumit inca o data si am plecat. Partea amuzanta a fost ca nu ne-am suit in masina imediat, ci am mai stat la o poveste, admirand privelistea. Si asa se face ca iese baiatul din stand, se apropie foarte usor de noi, da doua ture uitandu-se in ochii fiecaruia, pana unu dintre noi l-a intrebat daca doreste ceva. Atunci baiatul a isbucnit ceva de genul: "Pai a plecat fara sa plateasca ceaiul, pur si simplu l-a luat si a plecat". Atunci e drept ca m-am simtit un pic rusinat fata de ceilalti, deoarece tocmai le spusesm ca l-am primit gratis. Asa se face ca unul dintre prieteni, fiind iordanian, i-a explicat vanzatorului ca sunt strain, si am platit ceaiul. Apoi am explicat prietenilor ce s-a intamplat la stand si cum am intrebat pretul de 2 ori, raspunzandu-mi-se in acelasi mod de fiecare data. Atunci a venit explicatie foarte zambitoare a prietenului iordanian, si anume, ca acel "Khaliy 3aleiy" este un obicei, foarte prost recunoscand, care nu trebuie luat in seama. Am fost informat, ca voi mai pati astfel de experiente in Iordania, chiar si cu produse mai scumpe, si m-a avertizat, sa nu cumva sa le iau si sa plec cu ele fara sa platesc. 

     Cam atat de prin zona asta, urmand ca data viitoare sa spun ceva si despre trasportul public, care nu prea poate fi trecut cu vederea, fiind o experienta inedita. :D

Astea fiind spuse, inchei postul prin "Va urma..."

Viata prin Iordania

Salut! 

     In posturile trecute mi-am exprimat intentia de a studia in strainatate. Eh...uite cum trece timpul si asa se face ca in prezent studiez de un an si jumatate. Am venit aici pentru a studia limba araba cu posibilitate de inscriere la o facultate cu profil teologic islamic. (Da, sunt musulman). 

     Inainte sa pornesc de acasa mi-am facut tot felul de scenarii despre locul in care voi ajunge, ca doar asa e romanul, ganditor si mare filozof din fire. Oricum nu era prima data cand plecam intr-o tara araba. Fusesem la pelerinajul de la Mekkah din Arabia Saudita, pentru o perioada de aproape 3 saptamani, daca nu ma insel. Acolo am facut cunostinta pentru prima data cu lumea si cultura araba. 

Prima impresie? Una foarte, dar foarte proasta. 

     Acum sa explic cu sta treaba cu aceasta prima impresie. Traind in Europa, am experimentat un stil de viata si o cultura extrem de emancipata, cu bun simt si politicoasa. Insa situatia nu sta la fel in tarile arabe, oricat ar fi ele de bogate economic. Lumea araba, precum am vazut.... acum incepe incet, incet sa evolueze si sa se emancipeze. Intr-o tara araba - sau cel putin in Iordania sau Arabia Saudita - nu vezi probleme pentru poluare, nu intampini probleme nici daca arunci gunoiul la intamplare, ba chiar ar fi indicat sa o faci, asta daca nu vrei sa atragi privirile tuturor si sa iesi astfel in evindenta ca mai mult ca sigur nu apartii comunitatii, si esti un strain. Poluarea este ceva la ordinul zilei, in zilele cu aglomeratii, si motoare turate la maxim ti se infunda nasul, si simti nevoie de aer. Dar sa ne oprim aici cu critica, pentru ca nu acesta este scopul, ci acela de a arata experientele mele. Eu, unul, ii inteleg si nu am nici o problema cu lucrul acesta deoarece am observat ca in ultimul timp incep incet sa se ridice la un standard mai ridicat, in sensul ca au aparut containere de gunoi si cosuri de gunoi aproape prin toate locurile. Au aparut mesaje de incurajare pentru a arunca gunoiul in locul special amenajat, sunt initiative care sa stopeze usor, cu timpul, poluarea. Insa toate acestea se intampla un pic mai greu deoarece nu poti sa schimb o mentalitate si o cultura peste noapte. In fond si pana la urma, arabii nu au fost oraseni. Arabii traiau, si inca mai sunt care mai traiesc, in triburi, in desert, cu reguli proprii si stil de viata si cultura proprie. Cand cineva te ia din ambientul tau si incearca sa te faca sa imbraci un anumit stil de viata, incerci dar este imposibil peste noapte, asa ca incerci cu timpul putin cate putin :D

     Prima data cand am vazut desertul am ramas un pic dezamagit. Ajungand in Arabia Saudita, primul gand mi-a stat la desert. Vroiam sa il vad cu ochii mei asa cum arata in filme cu dune de nisip galben auriu. Insa zona in care am fost este una montana, Mekkah fiind un oras construit pe munti.... asa ca in loc de desert galben auriu, am vazut un pustiu gri, si plin de mizerii precum tone de pungi duse de vant, si foarte multe cauciucuri. Asa ca am inghitit in sec, si m-am multumit cu imaginea pe care natura mi-o arata.

     Vanzand Arabia Saudita, nu mi-a fost deloc greu sa imi imaginez Iordania. Iar cum imi place mie sa pun prima data ce e mai rau inainte, am zis ca nu are cum sa arate mai rau.

     Aici, odata ajuns, am cam dat de aceeasi cultura. Cum putea sa se schimbe total cultura, de la o tara la alta, mai ales ca sunt tari vecine?! Asa ca, socul a fost doar pe perioada drumului de la aeroport pana in oras.

     Singurul lucru la care ii simt lipsa si ii duc dorul este iarba, vegetatia. Pot spune impacat ca pentru o tara din desert, aceasta nu duce lipsa de copaci, ceea ce mi-a placut extrem de mult. Sunt foarte multi brazi, maslini, si palmieri (curmalii sunt cei mai la moda). Chiar daca in privinta pomilor, totul sta perfect, pe jos este parlit... pamant, nisip... si eventual frunzele uscate ale copacilor. Atat. 

     Ajunsesem aici, in octombrie, cand in Romania incepuse sa se strice vremea urat de tot, se anunta anotimpul ploios, iar temperaturile erau in scadere. Iar pana am iesit din aeroport nu am simtit nici un pic clima Iordaniei, deoarece atat in avion cat si in aeroport aerul conditionat isi facea treaba cu succes. in momentul cand am iesit afara din aeroport, era undeva in jur de ora trei jumatate spre patru dimineata, m-a lovit un val puternic de caldura, facandu-mi ochii sa lacrimeze. In momentul acela mi-am zis ca daca in halul acesta este la ora patru dimineata, sincer nu prea imi doresc sa aflu cum e in trei-patru dupa-amiaza. 

     In primele saptamani, mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu clima, calda si uscata. In primele nopti nu am putut sa dorm nici cum din cauza caldurii. Stateai in pat si curgea apa pe tine, patul ardea, iar oricum te intorceai, locul parca era cu incalzire automata. Geamul era deschis larg, insa avea plasa de tantari. In prima incercare de a trage si plasa de tantari, pentru a intra mai mult aer, am invitat in camera roiul de tantari, pe care, pana i-am scos inapoi afara, s-au ospatat destul de copios. Asa ca mi-a fost invatatura de minte. Insa era ciudat, deoarece clima este calda, apa nici poveste, atunci de unde tantari? Normal din cate stiu eu, comunitatile de tantari traiesc pe langa ape. Sau poate acestia erau tantari arabi, un soi care s-a obisnuit cu desertul....

     Deocamdata ne oprim aici insa spun ca in urmatorul post voi relata prima experienta cu oamenii si cu limba araba. 

Va urma... (nu stiu cand)